falling from the sky
posted by crisser at
9:59 PM
miercuri, aprilie 25, 2007
marţi, aprilie 24, 2007
5 Comments:
-
minunata poveste intitulata....REVELATIE
By
, at 1:08 AM
-
Ori si mai simplu, Bucuresti.
By
, at 1:48 AM
-
mancati-as blogu ti-e dor de mine?
daca vrei sa ma vezi intra aici, draga http://www.youtube.com/watch?v=0sSUypL2X24By
, at 4:52 PM
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
3 Comments:
-
deschide ochii, traieste, vezi, spera, traieste, si nu uita, traieste.
vine o clipa cand usa se inchide.. si daca n ai trait nu mai lasi in urma..
se inchide si apoi ramane inchisa la nesfarsit.. doar cel de sus o poate deschide si inchide..
stie doar el cel mai bine..
asa ca... atat cat iti mai permite timpul.. traieste..By
, at 12:15 PM
-
"De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot
rascumpara
decît iubind si mai mult tarmul
pe care stau si visez ca voi ajunge într-o zi?
Trebuia sa gresim
pentru a cunoaste sfîrsitul greselii
si poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul sa spuna
ca stiu totul despre iubire si tarm.
Nimeni nu va cunoaste vreodata mai bine ca noi
ce înseamna iubirea, pentru ca nimeni
n-a pierdut-o si n-a visat-o ca noi." -
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
4 Comments:
-
sincere felicitari...jos palaria
By
, at 11:05 AM
-
omul ca un firicel de iarba e capabil sa se agate de cea mai mica speranta pentru a simplu- exista, prin setea lui de viata si libertate...
By
, at 7:12 PM
-
La multi ani cri!
-
"Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile... sa-ti traiesti avanturile, sa-ti traiesti durerea... sa inhati raza de bucurie care fuge, sa-ti arati dintii frumosi in rasul pe care niste ochi umezi ti-l cersesc, si apoi, apoi sa plangi nebuneste, din toata inima, satula de bucurie! Sa plangi un timp... si apoi sa razi!"
Panait Istrati - NerantulaBy
, at 7:04 PM
6 Comments:
-
da!
cum merge cu bibliutza? :D -
...a fost o vreme cand o citeam si gandeam ca este exemplul desavarsit al capacitatii omului de a se minti pe sine... am inchis-o si am continuat sa ma mint... am deschis-o din nou... si am continuat sa ma mint... iar minciuna a provocat durere... acum simt ca nu a fost scrisa (doar) sa fie citita...
-
beautiful :)
-
salut. imi plac mult pozele tale ma uit de ceva vreme la blogul tau si la flickr. te-ar interesa sa facem schimb de linkuri? n-am cine stie ce poze mai am de invatat stiu.
http://vladbarbu.blogspot.com/
se face din optiuni chestia banuiesc ca stii ,n-ai nici un link vad . eu ti l-am pus deja sper ca te ajuta cu ceva oricum pe mine m-ar ajuta mult. multumesc anticipat. -
f faine pozele tale...si asta e preferata mea...felicitari si bafta in continuare in ceea ce faci
-
La multi ani Cristi!
joi, aprilie 12, 2007
4 Comments:
-
...numere...distante...deschideri...directii noi...de ce?...pentru ce?...unde?...pana cand?
By
, at 12:39 PM
-
....numere...distante...deschideri...directii noi...de ce?...pentru ce?...unde?...pana cand?
claudiaBy
, at 11:42 AM
-
http://www.youtube.com/watch?v=zikI8CzUBhU&feature=related
"Baby stiu acum ca mergi sa intalnesti
Un strain ce te va duce, la casa din povesti
Ce noroc, ce mare nenoroc
Ca timpul stinge totul, dar focul naste foc" -
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
2 Comments:
-
Ceva din poza asta ma aduce intr-o dupa amiaza tacuta astept sa se aseze cineva pe banca din fata mea si privesc in gol florile din rond lipsita de orice gand pana cand uit de existenta mea,a celui pe care il astept raman doar florile,ma pierd in ele si astept sa ma ude apa venita din norii ce acopera cerul..e o poza absolut fantastica a reusit sa ma duca cu mintea in locul unde ai facut-o si rar mi se intampla sa ma las transportata de imagine...
By
, at 10:46 PM
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
5 Comments:
-
I like this one, maybe 'cause I'm obsessed with trains, or maybe 'cause you are a good photographer...who knows?
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
sâmbătă, aprilie 07, 2007
4 Comments:
-
When Heaven comes on Earth...
By
, at 7:24 PM
-
Loved?
"I loved you..." is a nonsense. It bears no reality. "To love" is a past tense defective verb. Love never falls...
"I loved you" means you never loved... -
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
-
http://www.youtube.com/watch?v=942tk_Y1bUE&feature=channel
By
, at 1:38 AM
vineri, aprilie 06, 2007
miercuri, aprilie 04, 2007
marţi, aprilie 03, 2007
4 Comments:
4 Comments:
-
super seria
-
Fabulous photo. I've stolen this for my desktop background, hope you don't mind... :-)
-
adevarul exista in esenta lui,persista in timp, in ciuda tutor istoriilor scrise dea lungul viacurilor, patrunzand randurile false isi face loc ca noua generatie sa nu uite de unde a pornit...
By
, at 7:29 PM
-
Stairs away to green-peace!
2 Comments:
-
era o buburuza "atipica"...n-a zburat decat dupa ce am facut eu primul pas...dar a zburat pe urmele mele...
-
Daca tot este vorba de o "unwritten story" si de o buburuza "atipica", ar fi fost dragut daca zbura in directia opusa... In trecut...si poate ea era cea care salva povestea si o transforma din Unwritten in Wrtitten ;)Li.
By
, at 9:55 PM
.jpg)
luni, aprilie 02, 2007
miercuri, martie 28, 2007
duminică, martie 25, 2007
luni, martie 19, 2007
sâmbătă, martie 17, 2007
3 Comments:
-
"D. este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in D. si D. ramane il el"
am incercat sa gasesc un citat care sa ilustreze mai bine titlul tau "one in all"...dar nush daca am reusit..ia stai, ca-mi vine o idee taman acuma scriind.
"Safacem om dupa chipul si asemanarea Noastra".."Si l-a facut D pe om dupa chipul Sau"..
concluzie: D e in noi toti si in fiecare dintre noi. D e iubire. rezulta, dupa reguli matematice, logice si de bun simt, ca iubirea e in fiecare din noi.
habar n-am daca la asa ceva te-ai gandit cand ai numit fotografia, dar...am luat-o si eu nitel pe campii aici. :)
spor la citit! -
daca tu spui c-ai luat-o "nitel pe campii", nu inseamna altceva decat ca ne aflam pe aceeasi campie...si nu suntem singuri
-
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
luni, martie 12, 2007
joi, martie 08, 2007
3 Comments:
-
Yammy !!!
By
Elena Valentina, at 9:44 PM
-
besides being delicious.. :)
makes me think once again of all that amazing social organization of the bees.
lovely colors. -
mi piace moltissimo questa. sei bravissimo! sei artista!
marţi, martie 06, 2007
1 Comments:
-
Toti trandafirii au spini. Toti spinii au...trandafiri??? Uneori vedem doar tulpina.
By
, at 11:20 PM
luni, martie 05, 2007
miercuri, februarie 28, 2007
4 Comments:
-
Frumoasa poza sau frumos copil? Dar mi-ar fi placut sa fie color poza, astfel as fi putut sa vad si eu ce culoare au ochii lui.
By
Elena Valentina, at 4:53 PM
-
Sunt azurii, la fel ca si cerul, nu Crisser?
By
Elena Valentina, at 9:41 PM
-
Elena, culoarea ochilor lui poate fi asa cum iti imaginezi tu... si probabil o voi mai intalni…dar privirea asta nu cred...
-
aceasta privire este coplesitoare.
bine prins momentul...
duminică, februarie 25, 2007
vineri, februarie 23, 2007
joi, februarie 22, 2007
1 Comments:
-
clean?...se pare ca avem definitii diferite cu privire la ce inseamna "clean".
By
, at 6:10 PM
miercuri, februarie 21, 2007
1 Comments:
-
You broke the bonds and you
Loosed the chains
Carried the cross
Of my shameBy
, at 7:58 PM
vineri, februarie 16, 2007
marţi, februarie 13, 2007
miercuri, februarie 07, 2007
3 Comments:
-
...
By
, at 7:12 PM
-
in prim plan in intuneric parca ar fi toarta unei cani mari sau un elefant sculptat in piatra. nu am descifrat ce poate fi. inca ma gandesc si imi vin in minte o multitudine de raspunsuri... care sa fie?
-
http://www.youtube.com/watch?v=Gx9o8-yulHE&NR=1
asculta bine, dar mai ales priveste! vei intelege de ce!!! :)By
, at 1:45 AM
sâmbătă, februarie 03, 2007
luni, ianuarie 29, 2007
3 Comments:
-
CAm asa suntem cu totii. Suspendati in nemiscarea efortului nostru existential . FAina poza!
By
, at 12:11 PM
-
Ca o bătaie între aripi
By
Sorin Dincea, at 2:57 AM
-
"Oamenii sunt pasari cu aripile crescute inlauntru"
16 Comments:
precum in cer...
By
lily, at 1:10 AM
Wonderful...
By
Ninna, at 2:22 PM
de ce te ai oprit din 25 aprilie?
By
Anonim, at 12:12 PM
Felicitari :) chiar e printre putinele bloguri care imi plac.
By
BlackShad, at 12:08 AM
frumosa metfora balconului,n rest,un pic prea sensibil,adica fara contrast.
By
Anonim, at 12:38 AM
missing you i'm trying to learn how to live...untill i'll see your face again
By
Anonim, at 1:42 AM
maravilloso!!!!!
he encontrado tu pagina de casualidad y me encanta tu trabajo.
supremoooo!!!!!
visita la mia si quieres.
www.sienteconlamirada.blogspot.com
By
Diego Escobedo Lozano, at 7:50 PM
copacul cu radacini in cer...
By
vera g, at 12:49 PM
daca e asa,atunci copacii chiar mor in picioare. si ce mai desfatare pt picioare!
By
vera g, at 12:52 PM
eu as fi intors fotografia invers cred ca era mai interesanta .....dar oricum e buna
By
Stelian, at 4:57 PM
bun articol :) am shi eu o intrebare !! nu vrie sa facem schimb de bannere:-?? sau de linkuri !!
contact yahoo id : mandeea_deejay ! plzz
By
Mandeea Deejay, at 7:07 PM
http://www.youtube.com/watch?v=AhRE-xljuZM&feature=related
By
Anonim, at 4:19 AM
http://www.youtube.com/watch?v=eqmfYFPZg0M
Fericirea e undeva in departare. O vad ca prin ceata. Aproape am atins-o la un moment dat, apoi i-am dat voie sa plece. Imi amintesc ce culoare avea, ce miros, ce gust. Totul e atat de viu si real de parca inca ar fi. Dar nu mai e Cri, nu-i asa? a murit pentru tine. Chiar daca eu sper sa fie inca in viata. desi...imi amintesc de Cineva care invia si mortii...
By
Anonim, at 2:13 AM
Copacul care priveste in sus
O poveste despre un copac... care, zi dupa zi, isi oglindea coroana in undele limpezi ale unui parau care trecea chiar pe deasupra radacinilor sale. In fiecare dimineata copacul isi privea frunzisul in oglinda de apa si se simtea frumos, mandru, puternic... Era plin de bucurie pentru ca stia ce este – un copac cu adevarat frumos, cu ramuri largi, inalte, gazduind cuiburi de pasari, imbracat in razele soarelui...un copac fericit...
De cand a pornit sa creasca, dintr-o samanta mica incoltita in pamant, copacelul nostru si-a intins tulpina fragila, delicata, spre cer. In primul an nu era decat un lastar firav, sensibil la orice boare de vant. Intr-o toamna, o furtuna iscata ca din senin era cat pe aci sa-l rupa de tot. Inca si-acum copacul nostru isi mai amintea cat de frica-i fusese atunci. Ramasese cu-n fel de spaima care-i alerga pe sub coaja. De fiecare data cand se starnea cate-un vant mai aspru, cand auzea trosnete in padure sau chiar cand ceva neasteptat se intampla, vechii fiori il cutremurau ca o neliniste, ca un zbucium...
Insa de cand paraul cel limpede isi gasise drum pe la poalele lui, copacul era linistit. Se privea in undele repezi si-si dadea seama ca e un copac solid, cu radacini groase, bine infipte in pamant si ramuri zvelte ce se aruncau peste cer. Se bucura si cand privea pasarile care-si gaseau adapost in frunzisul sau des sau animalele care veneau sa se odihneasca la umbra lui. Si stia ca e un copac in toata firea, pe care nici o furtuna nu-l mai putea dezradacina.
Si asa treceau, vesele si senine, zilele copacului nostru, anotimp dupa anotimp, an dupa an, pana-ntr-o dupa-amiaza de vara cand privind in jos, in apele paraului, i se paru ca imaginea sa nu mai era la fel de clara, la fel de luminoasa. La inceput nu-i veni sa creada si dadu vina pe umbrele inselatoare ale apusului, dar spre surprinderea lui, dimineata urmatoarei zile il surprinse cu aceeasi imagine. Si treptat, zi dupa zi, oglinda apelor aparu din ce in ce mai stramba si mai tulbure, pana ce, spre disperarea copacului, intr-o dimineata arzatoare, disparu cu totul. Pasamite, paraul secase. Insa pe copac il cuprinse o neliniste grozava. Obisnuit sa se oglindeasca in fiecare zi in apele paraului, se vazu in situatia de a nu se mai bucura de aceasta mangaiere. Si vechile temeri dadura din nou navala. Uitand cum arata de fapt, de radacinile lui puternice, de tulpina vanjoasa, de cuiburi, de animale, de tot, copacul incepu sa tresara la fiecare boare de vant, la fiecare zgomot. Atat de amarat era saracul de el, incat nici ramurile nu si le mai tinea drepte, spre cer, ci si le lasa sa atarne triste in jos... multe din frunze i se uscara si cazura pe pamant, iar pasarile il parasira, caci el nu le mai putea proteja. Si copacul se insingura din ce in ce mai mult, mahnit si speriat si parca fara speranta...
By
Claudia, at 2:39 AM
Pana-ntr-o zi, cand un lucru neobisnuit se intampla... o pasare mica, negricioasa, se aseza pe-o ramura de-a lui. Copacul era mai mai s-o alunge, cum se speria el din orice... insa pasarea nu paru sa bage in seama fosnetul ramurilor lui, ci ramase nemiscata. Vazand ca nu pateste nimic rau, copacul se mai linisti. Insa nu mica ii fu mirarea cand pasarea prinse a-i vorbi cu glas firav:
-Sunt venita de departe, copacule... lasa-ma sa ma odihnesc... drumul a fost atat de lung...
Si am nevoie de hrana ca sa prind puteri.
-Hrana, de unde sa-ti dau eu hrana? Intreba copacul...
-In crapaturile scoartei tale sunt multe gaze si gandacei. Scutura-te putin, sa-ti plesneasca mai tare coaja si sa pot prinde cativa...
Copacul tacu imbufnat, caci se temea sa se scuture... Scoarta sa-l tinea in picioare...s-o crape?? sa se expuna vantului si ploilor?? umezeala i-ar fi patruns la tulpina si ar fi putrezit negresit... insa privind spre pasarea zgribulita care parea ca abia se mai tine, i se facu mila de ea si-si intinse putin ramurile. Pasarea ciuguli dintr-o crapatura si paru ca mai prinde la inima. Spre seara, pasarea adormi iar copacul o veghe toata noaptea, caci asa slabita cum era, se temea sa nu cada. Dimineata copacul isi mai crapa o data scoarta ca sa-i ofere pasarii micul dejun. Si pentru catava vreme copacul hrani pasarea in timpul zilei si o adaposti noaptea...
In schimb vremea se facea din ce in ce mai rece si pasarea suferea mult de frig.
-Ridica-ma mai aproape de soare, te rog... ii sopti pasarea. Daca razele soarelui ma vor incalzi, voi putea pleca mai departe, spre tara mea, la cuibul meu...
Si copacul, obisnuit de acuma sa-i poarte de grija, o ridica usor, pe un ram, spre soare. Pasarea se incalzi sub razele binefacatoare, apoi isi lua zborul. Copacul o urmari o vreme cu privirea, pana se pierdu in inalt... dar cand sa-si intoarca privirea spre pamant ceva ii atrase atentia. In albastrul cerului intrezari ramurile unui copac falnic si frumos... la inceput nu-i veni sa-si creada ochilor apoi, incepu sa cerceteze cu luare aminte privelistea. Si nu mica-i fu uimirea cand isi dadu seama ca imaginea de sus era chiar a sa. Oglinda cerului il reflecta, albastra si senina. De atunci au mai trecut multe toamne si multe primaveri, dar copacul nostru n-a mai privit decat arareori la pamant. Nici teama nu i-a mai fost, pentru ca, in unele zile racoroase si senine, cerul albastru ii oglindea frunzisul bogat. Iar copacul nostru isi aducea aminte atunci ca e puternic, tanar, vanjos... Redeveni vesel si fericit, iar pasarile isi gasira din nou adapost in coroana sa. Caci, in final, copacul invata sa priveasca in sus, in oglinzi care nu seaca in verile secetoase...
By
Claudia, at 2:39 AM
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
By
Claudia, at 2:19 AM
Trimiteţi un comentariu
<< Home